"Privesc la mama.
E bătrână
şi tânără nu sunt nici
eu.
Tot ce făcea uşor
odată,
acum îi pare atât de greu.
Văd ochii dragi plini
de iubire,
privind la mine
obosiţi.
Simt paşii ei - odată
sprinteni,
Cum calcă greu şi
osteniţi.
Încerc ades să-i prind
eu braţul
şi-n mersul ei s-o
sprijinesc,
Căci ştiu: sosi-va
ora-n care,
pe drum neîntors o
s-o-nsoţesc!
Neputincioasă-ntreabă
adesea
despre nimic, despre
ceva.
Răspunde-i fără
şovăire,
Dă-i tot ce vrea şi
n-o certa!
Şi dacă, totuşi,
nu-nţelege,
repetă iar... Nu
te-ntrista!
Gândeşte-te
ce-aproape-i vremea
când nu te va mai
întreba!..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu