"Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”.
Suntem pururi împovăraţi de griji, tulburări, nelinişti şi temeri – că ne vom îmbolnăvi, că îi vom pierde pe cei dragi, sau că vom pierde serviciul…Avem noi oare puterea să controlăm toate acestea? Însă putem face altceva pentru a ne elibera de cele ce sunt mai presus de putinţa noastră.
Cea dintâi pricina a fricii este, aşa cum am văzut, lipsa de credinţă. De aici urmează ca în sufletul celui cu credinţă puternică în Dumnezeu frica nu-şi mai are locul. Cel care crede cu tărie în Dumnezeu şi în purtarea Sa de grijă are siguranţa că va primi de la El în orice împrejurare ajutor şi apărare, şi deci n-are a se teme de nimic, nici de întâmplările vieţii, nici de duşmănia oamenilor, nici chiar de moarte.
Psalmistul spune: “Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmul 26, 1-2)
Nu credinţa sa, care e nedesăvârşită, îl scapă pe om de frică, ci ajutorul lui Dumnezeu, care-i vine ca răspuns la credinţa în El şi-l sprijină şi-l întăreşte.
Iar acest ajutor omul trebuie să-l ceară prin multă rugăciune, cu credinţa că Dumnezeu i-l poate da şi cu nădejdea că-l va primi. Leacul cel mai puternic împotriva fricii şi a celorlalte patimi care-i stau în preajmă - neliniştea, anxietatea, angoasa - este îndeosebi "rugăciunea lui Iisus".
"Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu